Nu ma regasesc in nefericirea pietrei
cum s-ar putea crede,
nu mi-au placut niciodata pietrele de pe drum,
bolovanii,
nu mi-a placut lipsa lor de sens,
imobilismul,
starea lor de prostrație
transmisa și oamenilor,
indiferența lor
in fața timpului,
indolența,
nepasarea
M-am nascut dintr-o piatra insuflețita,
o piatra cu inima,
am crescut intr-o inima de piatra,
am fost copilul pietrei,
ceva intre om și piatra,
intr-o zi m-am trezit speriat
in fața Soarelui,
mi-am auzit respirația,
pe care n-o mai auzisem in piatra,
am vazut stelele atarnate de cer,
norii,
m-am aplecat deasupra primului izvor
și m-am privit in ochi
indelung,
neștiind de unde sa ma iau,
din ce piatra
|