Ma-ntreb adesea-n gand ce sunt
fiindca uneori nu-s sigur,
in gand poți fi și mare și marunt
chiar ce nu ești sau ai dori sa fii, desigur.
Nu cred ca ochiul mi-i neutru
sau ca-n tiparul meu ascuns m-așeaza
cat timp acesta se insinueaza
și in afara și-nauntru.
N-am priceput cu-adevarat nicicand
daca visez ce vad sau cuget
și ce-nțeles concret o fi avand
sintagma asta goala, definita "suflet".
Nici cugetul, care ne-ndruma,
nu-l poate defini exhaustiv, exact,
cu toate astea și-l asuma
ipotetic, ca pe ceva subințeles, abstract.
Nu neg ca-mi este foarte greu
s-admit acesta varianta stramta
din care deriva și altele, ca Dumnezeu,
Cu care nu joc table și nu ma iau la tranta.
In mintea mea exista ceva putred
Ceva preconceput, de neinlaturat.
Sunt eu pentru ca sunt aievea, cu adevarat
sau pentru ca nu sunt ce par a fi decat in cuget?
|