Azi dimineața m-au navalit zorile pe ferastra
uitata deschisa aseara,
m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre
ciudat,
nu mai visasem pana atunci lebede negre,
adormisem pe Național Georeaphic
pesemne,
Natasha plecase sa culeaga roua
intr-o punga de plastic
primita bonus de la nu știu ce supermaket,
nici nu-mi bausem cafeaua
la rasarit Soarele inota anevoios intr-o balta de sange ,
moțaind inca,
marul din fața geamului se umflase intr-o mare de alb
ca pop-cornul,
ziua ma gasise singur
in acest cub perfect ca toate cuburile
intre aceste șase patrate perfecte
in care ma simt ca in muzeul figurilor de ceara al Doamnei Tussauds
din Sindny
ca o floare-n mijlocului drumului,
imi dadusera lacrimile de-atata liniște
simțeam ca liniștea aceasta ma zgariie in creștet
alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote
țipete,
tocurile femeilor pe scari,
cești sparte
"hai, bre, mototolule, ca pierdem tranvaiul!"
huruitul mașinilor
azi n-aud nici macar sirenele SMURD-ului
sunt doar eu in pijamaua mea de o suta de lei vechi
ca Sfinxul din Gizeh
daca m-aș arunca de la etaj
cum imi trece prin minte
m-aș ingropa adanc
foarte adanc
in liniște
și nu m-ar auzi nimeni.
|