Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta
Putine lucruri sa-mi spui cuminecutatura proptita in grai. Gara orfelinatul
un prunc sau o fereastra cu noi doi
zarea cat un pantec sau o fereastra cu noi doi
zarea cat un pantec vinetiu.
O vreme lumea incepe asa: eu scriu un poem
eu sunt sarac si singur poemul
e satul de el si de mine sta neinduplecat.
Nu vorbim. Vreau sa-l biciui (atat de mult!) sa aiba dureri in urechile cu care aude
galgaitul noptilor albe
sa auda - zic - pentru ca nu alta i-i soarta:
sa auda cum trece noaptea in viata
mea scurta sa planga naibii o singura data
si el.
Sa-l pot crede. Nimic mai mult.
Acelasi cer batand viclean cu pumnii in faruri
aceiasi conduri gazduiti pe la rude
gara orfelinatului.
O viata pe masura plansului tau.
Totul ca o preajma de vant. Totul ca o preajma de moarte.
Pune poezia Poemul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.