|
Cuibul
|
|
|
Perechea-i muri, aninata de-o ramura a cerului.
Iata-l sosit, dup-o vislire-ndelunga
si picioarele lui
ca doua gateje-nnodate se lasara pe cuib.
Vreascurile erau inca umede dupa iarna.
Dar in copacul batrin
incepea sa bijbiie seva.
Orataniile isi limpezeau macaitul,
priveau mirate c-un ochi
spre locatarul cel vechi, singur intors de la Nil.
Soare de martie,
in care s-a scurs o uriasa lamiie,
invaluie-l pe tristul venit
caruia golul din cuib i se pare prea mare,
prea lunga ziua
si prea departe iazul cu hrana!
Si totus, cu ciocul sau uscat ca un lemn
isi drege adapostul,
il intareste cu grija ca pe-o reduta.
Din cind in cind, clempane rar
incit, auzindu-l, noaptea perechea lui se coboara
si gitul ei se-mpleteste cu gitul lui obosit.
In clipele acelea de vraja
cuibul se-nalta si pluteste-n vazduh
ca o sfinta nacela
purtata pe brate
de parintele-duh al stingherilor.
|
|
Pune poezia Cuibul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|