As fi dorit sa ninga mult
in trecerea spre noul an
ca, invadat de fulgi,
s-ating zapada cu buza leprosului.
Nimeni nu banuieste
Ca inchis in mine
Un urs imi loveste c-o laba grea coastele
si mormaie de urit
Undeva, o capra neagra
Ciuleste urechile
si se mira ca e nervoasa si singura.
Copita ei mica sparge cristalul izvoarelor.
Bat clopotele-acum, bat ca la o noapte-a-invierilor
iar eu de aici, din turnul de lut si de apa
prefac plingerea lor de bemoli in otrava
pe care, cu degetul ranit
ai sa mi-o rotesti poate miine sub ochi.
- Buna dimineata, Doamna mea!
Doua pahare umbla prin aer ciocnindu-se.
|