Iata, veni si acest septembrie,
cu inc-un an la Cluj,
si copacii incep sa paleasca din nou,
intimpinind ziua ta cu schimbarea la fata,
cu bunadimineata lor zilnica.
Azi, pe linga cele obisnuite,
ce ti-as putea oferi, in afara de flori
si-o fructiera cu struguri,
avind ca oaspeti pozele noastre din rama?
Nu e nevoie de altceva - imi spui.
Vara s-a dus cu umblet, cu tirguieli,
asa ca ne rezumam la o masa intima.
Adevarat, dar pina diseara vino sa-ti ghicesc de noroc,
sa-ti sarut palmele de-o mie de ori,
sau de cite ori stii tu sa numeri.
Ah, vad in ele arborele vietii,
frumos ca un plop in septembrie
sub care-odata ma voi stinge lin.
|