Acelasi pian
la aceleasi ore
mai jos c-unetaj.
Grohotis, grohotis
impins cu pedala
pe-o albie seaca.
N-aud furtuna,
nici muzica sferelor,
nici clarul de luna.
Doar pietre lovite,
bani de metal
cazind pe-o masa de tabla,
o pasare izbindu-se de gratii.
Vad roza
ce nu mai poate inflori.
Un drum al calvarului
neispasit prin credinta.
Grohotis, grohotis,
citeva ore din zi.
indura-te, Doamne,
de neputinta
ce staruie-n bietele miini
lipsite de har!
|