M-aplec peste geamul deschis Vai, curentii strazilor noaptea, iesiti de sub grile, din pivniti,
scapati de la Cetatea romana,
scapati din custile porumbeilor, din gradini,
toti imi invaluie capul
ca-l las prada,
sa-l fecundeze interferentele lor.
E o noapte a duhurilor care ma cauta, a corsarilor cu un ochi bandajat si c-o seminta rea intre dinti vrind sa mi-o infiga sub frunte.
Apara-ma-vor oare cei patru Evanghelisti pe care-i simt umblind ca furnicile pe sub vechea mea piele?
|