Pe zidurile cetatii Raguza umbla pasul meu
de somnambul al Istoriei.
invaluit mi-e coiful de-o funingine albastra,
de pulberea pietrei izbita in lance.
Vai voua, sarazini ce veniti dinspre mare.
Vai voua, incertelor semintii coborind pantele
Pe caii vostri sbirliti!
V-astept pe creneluri
Pina ma-ncingeti cu inele de flacari
si scuip peste voi aceste ghiulele de piatra;
corabiile vi le-aprind
si caii vi-i spintec de pe zidurile cetatii Raguza.
|