Esti plin de riduri, frumosule,
exclama oglinda ironic, esti posac
tufele parului ti s-au albit,
ai coltul buzelor lasat usor
a vara tirzie.
N-ai ce sa faci.
Dumnezeu umbla-n cirji plictisit
si tu esti asa cum esti,
adus de spate putin,
efect al lipsei tale de-aplomb.
Oglinda si-a voalat apele
atinsa de respiratia mea.
Nu ma supara cele ce-mi spune.
Cornul lunii emite undele sale radar
peste colina mereu mai plina de ani
si numai ele-mi detecteaza ascunsul.
Un secret ce tine de alta faptura
imi reface substanta.
|