De n-ai fi tu, cine mi-ar vorbi,
inaripatule ascuns in lucruri, spirit al casei.
care stai noaptea deasupra patului meu,
catarat pe rama tabloului,
birfitorule, inteleptule, ce nu ma lasi sa dorm?
Degete n-ai si totusi m-atingi si ma palpezi in dreptul inimii c-un jet nevinovat de aer de parca-ai vrea s-alungi de-acolo o suferinta despre care nu stiam, un spin ce se dizolva-ntre tesuturi.
imi dai ocol in cercuri tot mai largi,
gata oricind sa deviezi ca un magnet
cutitul asasinului si mina sa mi-o obosesti
cind vrea sa-apuce paharu-n care-noata o lacrima.
De unde vii si cine te-a trimis Blinda suflare deasupra noroiului, Jucindu-te cu linia vietii din palma?
Pilpiie-n mutenia ta un deal sarac
si-acele ciudate totemuri din vremuri primare!
|