Aurel Pantea
Nastere: 10 martie 1952, Chetani, judetul Mures
Deces:
S-a nascut in localitatea Chetani, judetul Mures, la 10 martie 1952. A absolvit, in 1976, Facultatea de Filologie din Cluj. inainte de inscrierea la facultate lucreaza ca muncitor necalificat la Deva.
Debuteaza publicistic in cunoscuta revista studenteasca clujeana "Echinox, in 1972, apoi este prezent cu colaborari la multe reviste literare din tara.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesor la Borsa-, actualmente este redactor la revista literara " Vatra din Targu-Mures. in 1992 primeste Premiul "Poesispentru volumul La persoana a treia.
In lirica lui Aurel Pantea discursul poetic se construieste din esente, prin eliminarea aproape totala a metaforei, prin " comprimari excesive (Radu G. Teposu), astfel incat poemele devin "niste sondaje meticuloase in abisul fiintei, tatonari ale psihismului, aproximari ale inferioritatii prin limbaj (idem). Ludicul, ironicul, parodicul, prezente voalat mai ales in poezia de inceput, apoi aproape suprimate, reliefeaza de fapt setea de concentratie care provoaca (indeosebi in ultimul volum al autorului), prin densitate, o noua realitate: cea a textului.
Aurel Pantea este un autentic poet textualist. Toate simptomele indica invariabil la el o diagrama neta a "sentimentului negativ", un tablou funest in "'negru pe negru", vidat de viata, in care "pompa semantica" nu mai functioneaza normal, dereglata de atata functionare, "infundata" cu deseurile malaxorului textualizant: "Presele, noaptea, storcatoarele / imping stratul de morti, silozul / de guri / infunda pompa semantica. Vinele umflate / ale poftei stropesc haotic zidul / de nume si de verbe".
Obiectele si corpurile, verbele si mortii "fac eforturi "pentru a se salva sa nu alunece intr-un "ochi" semiotic absorbind totul in "vartejul" nediferentiat, anihilator, unde dezagregarea opusa orfismului este impusa de "gura lui nu", chiar si cand instrumentele fatidice se afla in repaos ("ventuzele, ghearele, falcile / stau destinse" in "seara esentiala"). Un urias zabranic "negru" acopera fiintele si cangreneaza structura gesturilor umane. Orice miscare in orice directie, si in limbaj ("orice limbaj e un mormant") are o finalitate "neagra"; "gaura neagra suge neobosita", "consumandu-se / pe sine, autofagie / in care timpul intelenit e smuls". Asupra intregului univers se instapaneste "semnul minus"; un proces de alterare generalizata cuprinde lumea, contaminata de "duhoarea gurii" textuale. Verbele ca si materia se corodeaza si peste tot se instaureaza semnele degradarii: putrezirea, vidarea, innegrirea, invinetirea, carbonizarea. Oricine se misca in acest cadru "simte stepa", imers "in gala crimei", instituita de statutul textualizant al "hacuirii": "Si-acum despre peisajul verzui / al lipsei de stari, / o groapa moale, o despuiata cavitate / a zilei fara faruri, aici / se pompeaza limfe / de vieti stricate, / de obicei se devora ceva acolo, / de obicei cineva incearca sa scape, / de obicei reuseste partial / si intra hacuit in hacuitul / ochi de gudron / din care ies halci, / exprima-le, / da exprima-le, sunt halca".
Volume de versuri:
Casa cu retori, Bucuresti, Editura Albatros, 1980;
Persoana de dupa amiaza, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983;
La persoana a treia, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992;
Negru pe negru, Targu Mures, Editura Arhipelag, 1993.
Poeziile (Azi - nici o calatorie) si (Despre salbaticie acum), au aparut in volumul Negru pe negru, Targu Mures, Editura Arhipelag, 1993.
Textualizarea actuala - cata mai este - tinde sa recupereze inca dezideratul autenticitatii si, in aceasta tentativa, poetul Aurel Pantea se remarca prin efortul sau grav de a mentine activa semioza autocautarii, acum cand poezia lenesa se lafaie nepedepsita pe toate tarabele dughenelor literare.
Citeste si:
|
|
