Oprind razele in usa cafenelei, trupul unei femei
pare incendiat, asta cu vehementa
deschidere in taietura calda din trup unde alta,
inmiresmata, in aburi,
deschide usa si intra. Incendiul brusc al trupurilor
de-atunci, fulgeratura matasii pe coapsa, cand ai deschis,
arsurile o ora mai tarziu si calma circulare a mortii
in toate celulele, de dupa aceea, nu le-au spalat nici
sangele, nici barbatul crescut intre timp si care acum recunoaste strania luciditate a carnii, izbucnind si orbindu-l, tasnind din tot ce credea ca poarta marca unei biografii : un corset sub care monumente, zile de febra, glasuri chipuri, dar mai ales talpa neutra a acelor fara moarte miscari ce delimiteaza pe cei disparuti intr-un imemorabil gest, de ceilalti, care asteapta deschiderea unei usi si interzic sangelui sa-l irige pe cel care s-a nascut in ei, intr-o orbitoare trezire
numai nervi, si revazand intr-o splendida claritate curn renunta multi
si dispar, inteleniti de artere, orbiti de febre, glasuri, chipuri.
|