Zloata. Se scufunda glasul in aparente, inlauntrul
carcaselor, in scheletul dezarmat tinem concilii. Apa, gasim bestia asta in toate imperfectiunile noastre si habar n-avem de conditia noastra de insulari, ma gandeam la tine, my Iove, dar pe meninge plutea ispititor o epoca foarte pitoreasca, mi se intampla adesea, iar cand m-am
intors mirosea foarte tare a balta, tu-mi suradeai printre tiparl, ti-am zis andiva palustra si m-am culcat mofluz la capatul frazei unde l-am gasit pe tata pescuindu-mi erorile -
a murit si de atunci in fiecare noapte construim impreuna o casa, si-as darui-o, insa imi
sucomba sintaxa cand o ating, intra in ea doar insi esentiali, nu mormane civilizate cu
nedumeriri si-apoi craiul acesta fluid si neutru, lunganul, latul si primordialul oricand ma
poate substitui, iar in memoria ta sa-ti surad la randu-mi din ape.
|