Si mai duca-se pe pustii mensura rerum. Vremea noastra, desi a poetilor tineri, revendica linia cu corpu-i nocturn. Ori asta e egal cu a nunti cu fiara.
Spun eruditii :
Noi n-am simtit langoarea si deraderea, gura vanata,
mirese i-am fost
pe cand, ranceziti, dimineata, incuiam casele,
lasandu-ne acolo fantasma
si ne dedam vietii concretului :
cand reveneam, asa cum ar creste o apa, iar incepe
patima. O, mai ales noptile cand o piele subtire se desprinde din trupuri (asa cum poate sa fie viata in somn, si cum mai danseaza
cum mai danseaza impudica pe un jar fara patima, cel al reversurilor, banuim, cel neasuprit de streasina
sangelui. Urmeaza ei, rapiti de solitudini precare, izbavitii de contradictia lucrurilor, dar istoviti de muzica lor. In piete cand oamenii de rand, Eruditi si Retori terciuiesc ceva cald si molatic ei aud cum umbla la lucruri purpura.
|