Scene. Abrupte ruperi de oase in umezeala carnii,
par naclait de femei, invalmaseala telurica a biografiilor
pana taurul va mugi.
Ultima celula il aude, incestul si marii puritani
umfla sala cu zvacnete si nude
sunt instinctele
ca niste hrube negre.
invalurat si fictional se zbate fiecare in hruba lui
si parca injur ar fi o sala, iar in luminile rampei
iese unul rau de tot fardat, atunci simtim in noi crengi
uscate si magme care coboara
afund si pe scena, mascarile si circul
propriei persoane se aud tot mai vag
ca un muget de taur
surpand in cale-i mii de incaperi.
*
* *
Propozitii despre ce descopera lumina
acestei zile, despre ce
afla privirile intretaiate (foarte dureroase)
despre emotii ce-si devora sursa
pana la rana, despre linistea cinematografica
a unui zid, un barbat ar putea fi asezat
langa ci (dar atunci cine ar mai scrie)
despre ranile dintr-o raza (imposibil)
in care fotonii au pactizat cu timpul
(cum sa te mai ridici)
ar trebui gasit ceva care sa imbuneze acest discurs, chiar daca ar fi ca umbra lui sa se lungeasca peste cel care se naste si il intrerupe pentru ca nu vede nici o lumina.
|