in mana baiatul poarta o carte inaltata,
manastire inflorita pe degete.
Nimanui, oricui o arata.
Acoperis al templului.
Si unduie vantul Eoliei
si cartea e filtru,
culege fosforul in striuri, nisipul melancoliei,
aur spuzit in albii si titlu.
Baiatul poarta in palma un fluture,
ard pe scoarte irisi apotropaici
- palpita meduze de o hipnoza
sub semne egiptiene -
scrisi enigmatici, arhaici.
Baiatul in mana o carte poarta,
flutura expierea unui nebun,
forma de moarte,
adiere cu pene de scrum,
mireasma renasterii,
sacrificium.
II inconjoara paiate pitice, ii striga:
nu este carte, e o feriga
cu paginile spori de intuneric
si nu mai esti om,
ci numai trup in pamant si rizom.
ii striga:
nu-i carte,
foile ei se invelesc in moarte,
zice de nimeni, tace de soarte,
nu spune unde, nu in ce parte,
arunc-o departe!
Baiatul o poarta in mana,
o deschide, apleaca fata si o cunoaste,
si parca de falcile fiarei ar fi tras sa le caste,
piata pustie, cu spaima fug,
grabnic, in juru-i, gratii, un rug.
Dar cartea si-apusul se inlumina
de-o fulgerare latina.
Daca numele e liber
scrisul - libertate.
|