O, trupule, priveste-te-n oglinda!
Mai sprinten si mai plin te vezi acuma!
Pe chip incep bujori sa ti s-aprinda
Te-am dus prin munti de brad, sporindu-ti huma.
Cat de sfarsit erai odinioara! Cu oasele de maduva desarte Plamanii vlaguiti, obraji de ceara -Ma chinuiai cu temerea de moarte.
O, eu stiam veninul ce te-omoara! Prea mult visam, prea mult te dam uitarii! Si-atunci, ca sa te chem la viata iara, Turnat-am plumb pe-aripile visarii.
Un lacat greu pe carti si lira-n cufar -Si s-auzim de bine frate-Apollo! Va las! Atata chin nu pot sa sufar: Ma duc la munti, scaparea mi-e acolo!
|