Galati, oras cumplit de negustori, La tine sta poetul ca-n Sodoma .' El seamana cu truda mindre flori, Tu nu Ie poti simti insa aroma.
Copiii tai tin ochii-n jos mereu. Ei nu cunosc nici cerul urbei tale ! Spre alta cale-i cheama cintul meu, Dar gindul lor le-arata alta cale.
Venitii din Canan si din Corint, Bizant si Anatal, cu crezuri multe: D-un singur zeu acuma stiu s-asculte - D-un zeu turnat din aur si argint!
Copiii tai, in tirgul plin de zvon, Au capul intelept si plin de grine ; Ei poarta-n suflet chipul lui Mammon, Si nu mai pot sa-ncapa zmei si zine !
De-argint luceste Dunarea.
Dar ei Cetati plutinde-nsira pin' departe, Ca luna, ca sa-si vada chipul ei, Oglindi cata-n van printre catarte.
O, teme-te, oras nelegiuit, De-a Dunarii cumplita razbunare ! In curgerea de val spre rasarit, Va duce despre tine vesti amare.
Va spune ca ti-i sufletul vindut, Pe fiii cei mai buni ca-i dai uitarii ! Pe fiii tai, ce-n vremi ar fi putut Sa duca fala ta in largul zarii ;
Vlastarul tau ca-si plinge-nstrainat, De alt pamint, sub alte stele, plinsul ; Trecea pe ui iti trist, nemingiiat, Ai tai treceau streini pe linga dinsul.
Amar va fi cuvintul ce-o vesti Ca Dunarea-si razbuna prigonitul ! Va duce zvon cumplit spre miazazi Si hula-ti va trimite rasaritul.
Iti va striga ca n-ai jertfit nimic Pe-altarul sfint al artelor sublime, Ca lasi un nume trist si de nimic, Rostit cu scirba de viitorime.
iti va striga ca multii tai arginti Pecetluiesc micimea ta avara ; Vei plinge-atunci cu lacrime fierbinti, incovoiat sub vesnica ocara.
Iar daca ceru-n cei din urma zori
De flacari te-o cruta si de cutremur -
Gindeste-te, oras de negustori,
E fiindc-ai gazduit un bard pe vremuri !
|