Cu mii de buze de argint, Surade Dunarea in soare; Pescarii flutura-n vazduh Ca niste pasari de ninsoare.
Pe digu-nalt ma las, visand, Sub cap c-o mana petrecuta, Si, printre gene, urmaresc Domol cum luneca o pluta.
Se-nalta vaslele, se lasa, Si cand se-nalta-nspre tarie, Din lungul lor pripit se cerne In soare-o ploaie aurie.
Cu mana streasina, plutasii Privesc din cand in cand spre maluri; Copii golasi, zburdand pe grinda. Arunca undita in valuri.
Si pluta luneca, se duce. Pe valuri dese si marunte, Iar umbra grinzilor alearga Pe luciul Dunarii carunte.
Si tot mai mici se vad plutasii, Copiii, puncte miscatoare Si-acuma gandurile mele . Sunt niste pasari calatoare.
Cu mintea vis, nici nu-mi dau seama Cand piere pluta dupa coturi Si sar uimit, zarind in locu-i Un sir de negre cargoboturi
|