O, trenisor de Crasna-Husi,
Locomotiva ta e-un samovar,
Iar tu, intreg, pari un tramcar,
O jucarie de papusi.
Cand dai semnal ca pleci, zambim cu totii!
Cand intri-n gara, pufaind, zambim
Ades ma mir cum nu te fura hotii,
Atat esti de infim!
Te poate masura un om cu cotul!
Ba, mi se pare,
Cat esti de tren, ai incapea cu totul
Intr-un vagon mai mare
Taranii mi te-au pus in anecdota -
De au, cumva, o treaba,
Pornesc pe jos; cu tine merg atuncia, doar,
Cand nu au nici o graba!
Si, totusi, trenisor de Crasna-Husi,
Tu nu-mi inspiri doar glume
Tu nu esti jucarie de papusi,
Tu oglindesti o lume!
Locomotiva ta infima
Aduce-atatia oameni pe la vetre!
Si - cum ar ispasi o crima -
Mai trage si vagoane-ntregi cu pietre
Dar drumu-ti! Serpuieste printre vii
Si-i plin de cotituri si de popasuri
(De ce sa ne miram cand intarzii
Cu doua, trei si patru ceasuri?)
Tu trebuie sa-nduri intreg calvarul,
Sa-l urci cat e de greu si de arid;
in calea ta nici poduri nu s-astem
Si nici tuneluri nu ti se deschid!
Iar cand - zdrobit de munci, prin ani tarzii -
Vagoanele-ti nu pot sa mai slujeasca,
Prin statii, se prefac bucatarii,
Iar samovarul, vechi si sfaramat,
Dispare de pe sinele-argintii,
Vandut ca fier netrebnic la mezat!
Oho, dar pentru ce asa de-amara
E nota care-o fluieri? Te grabesti?
Nu-ntarzii tu acum intaia oara!
Oricat ai sa muncesti,
Tot surazand
Te vom primi prin gari, si tot zadara
Va fi intreaga-ti munca pana cand Te vei opri in cea din urma gara!
Ei, nu mai fluiera asa de jalnic -
Povestea ta e-a multora!
Dai zor?
Te du, dar, sanatos alearga falnic
- Poftiti in vagonase, domnilor!
|