Fiesole in schitul prins in varf de pisc, la umbra unui patio vetust si verde - in jocuri de fintina, cerul mi se pierde sub stolul pasarilor sfintului Francisc.
Cu fruntea rezemata-n miini, privesc in gol si caut trist refugiul din alte ore, cind vechi intelepciuni, din ciripiri sonore aduna negura de secole in stol.
As vrea cenusa toata-n pulberi s-o ridic si goana vegetatiei luxuriante, si jocul apei, strecurata printre plante, s-o leg cu iedera-amintirii de-un portic.
Printre zabrele raze calde cad piezis - sint parca miinile de schivnic din chilie intinse-n binecuvintarea de vecie pe fiecare glas de pasare-n frunzis S-or smulge norii toti in creasta-acelui pisc si s-or topi ca lacrimi picurii fintinii, - monahii insa nu vor flaminzi batrinii din spita pasarilor sfintului Francisc.
|