E-asa de galbena si-atita e de lenta pisica asta, ca femeia mea; cind da din coada, ii miroase-a menta si umbletul si ultima ei stea.
Fluida, ca un cerc in apa serii, imi spala miinile si miorlaie prelung de cite ori incerc sa o alung din casa asta plina de mizerii.
Adorm sleit, cu ea la capatii -daca mi-i frig imi sufla pe obraz, sopteste nu stiu ce, ca un poem, iar eu o-njur si pling, ca mi-i necaz.
Aduce vrabii, sa mincam - si pui, ba citeodata chiar o piine-ntreaga; hoteste calca-n casele oricui ne fura luna asta umeda si bleaga.
O plimb cu mine, printre oameni multi, cari ne privesc, ne-arunca dracilor si rid, iar noi suntem desculti si dam cu tifla in morala lor.
Pisica asta noaptea ma desteapta cind simte ca m-afund in elesteu, imi linge, ca o iasma, palma dreapta si-mi spune ca l-a prins pe Dumnezeu.
E-asa de ratacita, parca nu e decit o umbra alungata peste tot, iar cind priveste-n flacara galbuie imi vine ochii din orbite sa mi-i scot.
In zori se uita ca si cum ceva i-ar fi strapuns pupila aramie -o fi nebuna ori stiu eu, ca prea imi seamana si prea e zurbagie.
|