A spart in mine toata podgoria cu struguri?
au spart in mine toate butoaiele cu vin?
Daca n-as sti ca-i toamna, as crede ca sunt plin pe coaje cu puroiul din bubele de muguri.
E toamna alba - parca e primavara. Stau greoi sa curga-n mine tot soarele prin membre; si daca n-ar fi ziua, ar fi crepuscul, sau ar fi cea de pe urma tacere din septembre.
Dac-ai veni cu capul intors spre porumbei,
sa plangem ce ne scapa prin degete, ti-as spune:
Ğuite, e var pe vita: e clei pe prune
si sufletu-mi de tine se umple ca un cleiğ.
Ti-as spune: seara asta e ultima din toamna si toamna asta poate e cel din urma an, e cel
din urma soare si cea din urma poama; si s-ar putea, femeie, sa fiu un Canaan,
urat si sterp, cand inca ti-s tatele cu lapte? Sunt crama pentru toate vinaturile noui, sunt
toamna stransa inca, fecunda in butoi, si samburele putred in fructele prea coapte
Cand s-ar putea sa are iar boii in april, si sa-nnoim natura! dac-ar cadea in tine, in carnea de-ntuneric, ca intr-un camp fertil, un singur sambur putred din toamna si din mine.
|