Pe langa moara, balta care-a crescut din ploi. Amurgul tipa dupa cirezile de boi, si-i bate cu nuiaua, din spate, pana-n sange -o mana, de pe masa, tot aurul il strange, a pus ciocul tacerii sa bata lung in soc, si cineva s-aduca apele reci pe scoc. E-acelasi suflet simplu in lucruri laolalta. Visinii de pe maluri s-au inecat in balta, si hoitul lor se vede cand lucrurile tac. Toamna, ca un cerb tare batran, intra-n conac, si s-a culcat, pustie, cu coarnele-n covoare, la zid, spre panoplia stirba de vanatoare.
|