E ziua cea din urma de calm, pe musuroaie, si cerul cade, moale, cum ar cadea o foaie.
E campul lins, si-i pace arata pe mosie,
si iepuri trag pamantul cu ei in vizunie,
De-acuma cheia zilei se rupe din lumina,
de-acum te rupi din orzul cu pete de rugina,
de-acum te pierzi in orzuri, in ziua si in toamna,
si toamna-i cu fanete, cu vin si poama coarna.
in zi nu cere nimeni sa cada oblic ploaia -soseaua duce numai din Herta la Fundoaia;
si toamna-n chip de bivol pe jos se culca, pana s-apropie mai bine cu somnul de tarana.
Vezi: cer si camp stau gata si azi sa se sarute cand toamna e culoare de cai morti si de fructe.
E provizoriu campul si timpu-i provizoriu -bolnavii albi se uita in ses, din sanatoriu,
cum vite murdarite de asteptare casca -Va trebui sa moara natura ca sa nasca,
vor trebui sa moara iepurii-n vizunie si sa acreasca mustul, ca soarele sa vie
si ca pamantul iara sa-nceapa din iubire -dar cei ce-s storsi din fire or sa reintre-n fire,
si cei ce-s storsi din toamna or sa reintre-n toamna in toamna cu fanete, cu vin si poama coarna.
|