Boii urati si teferi s-au limpezit in ses,
si au tipat cocosii tarziu si fara sens.
Ileana, care doarme cu porcii pe tarate,
s-a pus sa mulga vacii lapte stelar din tate,
pamantului sa mulga racoare de cartof.
Toamna bacoviana geme-n ferestre : of,
prietene, da-nii mana si taci ; asa, da-mi mana.
Priveste curtea, porcii, si, racaind tarana,
cocosii albi. Priveste : sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca si-n trecut, exist,
si beau din vinul asta, si beau din cupa asta.
Vechilul tot nu stie ce alba-i e nevasta,
Ileana tot nu stie decat sa mulga vaci -
si via sa-si innoade azurul pe araci.
Vino : sa stram de vorba cat ne mai tine vrerea ;
ca mane, peste inimi, va izbuti tacerea,
si n-om vedea prin geamuri, tineri si zgomotosi,
amurgul care-alearga dupa cireada, ros.
Ca mane, toamna iara se va mari prin grane,
si vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mane,
poate s-or duce boii cu ochi de rau in stiri,
sa traga cu urechea la noile-ncoltiri.
Si-atuncea, la brat, umbre, nu vom mai sti de toate ;
poate-am sa uit nevasta si visul acru ; poate
Ei, poate la ospete nu vei mai fi monarh.
E toamna. Bea cotnarul din cupa, Taliarh.
|