in seara asta capul ca o lampa isi arde restul fumegos de gaz - si cineva a pus mina pe clampa, si cineva m-atinge pe obraz.
in seara asta lunga, cineva
tuseste-n mine, scuipa si-si da duhul,
si nici macar n-as vrea sa fug - n-as vrea
s-ajung din nou cu minele vazduhul !
Stau in odaie ca-ntr-un tren in care astept in geam sa crape-un peisaj, si-mi tin in mina sufletul de soare - sarmanul pasaport pentru voiaj.
Ma doare linistea crescuta-n mine - ma doare intunericul crescut, ca o mocirla-n care dorm pe vine bivolii negri de necunoscut.
O umbra parca mi-a fugit din trup si-n seara asta mi-e atit de bine, ca parc-as vrea cu minele sa rup urzicile care-au crescut pe mine.
|