Din nou tacerea umeda in munti - si-i vara totusi, dupa calendare ; capre barboase au trecut, murdare,, si ploua, ploua
Gistele sub punti au lesinat in toamna alba, linga sufletul care ar voi sa plinga.
Castanii simpli, peste banci de parc,
lipesc cu palma marci de-alama late ;
tacerea, uda, s-a culcat pe spate,
si-un Cupidon, ciupit de timp, c-un arc,
arunca ofticos si paralitic
apa ascunsa-n madularul mitic.
Au fost si-aicea lebede-n bazin ?
(Poate si-au dus lumina printr-o poarta.)"
Bazinu-i galban ca o frunza moarta,
si vara a plecat asa de lin,
cu ochii limpezi si cu tite pline,
c-o simt si-acuma, goala, linga mine.
in cea din urma toamna eram doi. (Fintina, curgi aducerea-aminte !) Priveam cum pleaca berzele, cuminte, spre alte tarmuri si spre alte ploi, si tot ca si acum stateam pe ginduri -
si cineva cioplea ceva din scinduri.
|