Secera lunii se-nfige in ape Tot mai adanc, de la cer la pamant. Vino aicea, aproape, aproape, Coapsa de foc sa ti-o simt frematand.
Ierburi inalte se joaca-n gradina, Ca-ntr-o poveste pe care-o invii. Bratul de stele apleaca-l spre mine Si ma cuprinde cum stii, cum nu stii.
Ierburi inalte se-astern ca ispita, Mustul pamantului aprig sa-l simti.
Vrei sa-mi rostesti un cuvant pe soptite: Tace cuvantul sub ramuri fierbinti.
Geme-ncuiata sub zare furtuna, Stelele-n taina cuvanta ceva. Coapsa ta alba, ca secera lunii, Intra salbatic in inima mea.
Si, printre lacrimi, invinsa pe ferigi Grea de-ancestralul cuvant ne-ogoit, Tu te inalti si rostesti din cadere. Ca un triumf: - Te-am facut fericit!
|