I
Ca lacoma omida, ce-=i cauta o prada
Pe fragede mladi e,
Ca neagra lipitoare pe s`nul de zapada
Al dulcii copili e,
Ciocoiule! un secol, un secol =i mai bine,
Setos de du=manie,
Sugeai in frunza sucul =i s`ngele din vine
Sn bl`nda Rom`nie!
II
De groaza =i durere, de munca =i bataie,
Sn jaf =i-n umilin a,
Am tot strigat, dar glasul se-neaca =i se taie
D-at`ta suferin a;
+i ca prin codri freamat, ca murmur in izvoare,
A=a in noi suspinul
Mai ram`nea el singur sa spuna cum ne doare,
C`t de cumplit e chinul!
III
+i tu r`deai, jup`ne, cu fala =i r`ngire:
R`deai precum un g`de,
C`nd vede capul jertfei zburat dintr-o izbire,
Se lauda =i r`de;
Caci nu =tiai ca via a, inchisa-n nemi=care,
E cea mai cu putere;
Caci nu credeai c-un suflet se face =i mai tare,
Calindu-se-n tacere!
IV
Suspinul, ca sc`nteia ce cade jos in paie
Sau p-un covor de spice,
P`ndind o adiere s-o umfle-ntr-o vapaie
+i-n slava s-o ridice;
Suspinul, c`nd poporul intreg din piept il scoate
+-un echo se gase=te,
Suspinul, ca sc`nteia, turbat cuprinde toate
+i-n praf le mistuie=te!
V
Ca un satrap alene lungit intr-o gradina
Sn moale cugetare,
Privind cum se ive=te in ziua cea senina
Un nor in departare,
A=a privea ciocoiul cu genele-adormite
Suspinul Rom`niei,
+i iata ca-ntr-o clipa din neguri gramadite
Da flacara urgiei!
VI
Caci el zicea in g`ndu-i, ca to i apasatorii
Sn scurta lor vedere:
“Nu-mi pasa de nimica! Nu ma-nspaim`nta norii!
E aburul ce piere!”
Da! abur este norul, suspinu-i o suflare
Ce-n aer ratace=te,
U=oara, nesim ita, ginga=a, dar in care
Un trasnet locuie=te!
VII
A patruzecea iarna, a patruzecea vara
S-au dus p-a vremii roata,
De c`nd prin mii de echuri suspinului din ara
Raspunse ara toata;
Caci sunt anume timpuri in care o idee
S=i afla un rasunet,
+-atunci, ori niciodata, ia foc dintr-o sc`nteie,
Suspinul na=te tunet!
VIII
A=a cea sf`nta carte a Bibliei ne spune,
Prin tainice cuvinte,
C-o tr`mbi a de inger odata va sa sune
Pe st`rvuri =i morminte;
+-un sunet, numai unul, va face sa re-nvie
Sncenu=ata fire,
Caci timpul este totul: o clipa dintr-o mie
Aduce m`ntuire!
IX
A patruzecea vara-mbracase ieri c`mpia
Sn busuioci =i-n gr`ne,
De c`nd suspinul nostru smulsese Rom`nia
Din gheara ta, jup`ne;
A patruzecea iarna in haina-i de mireasa
Se-ndruma dupa vara,
De c`nd suspinul nostru pe litfa n-o mai lasa
A-=i bate joc de ara!
X
+i ara se de=teapta, voioasa, z`mbitoare,
Plap`nda, rasfa ata;
Jos florile dezmiarda, se uita sus la soare,
De raze-nconjurata;
Scald`ndu-se-n lumina, din ce in ce mai vie,
Ca trandafiru-n roua,
O alta simte via a, o veche barba ie
+i o putere noua!
XI
Dar ce privesc, o, Doamne! Eu c`nt, =-acum d-odata
Cutremurul m-apuca;
O cea a se la e=te, o bruma-ntunecata,
O groaznica naluca:
Ciocoii se ridica, ca hoituri invechite
Din cripta infernala,
+i ca-n trecut se-a=eaza pe holdele-nverzite,
Razbi i de flam`nzeala!
XII
Nu-i oare vro parere, vrun joc al fanteziei
Teribila icoana?
Tu n-ai fost mort, jup`ne? Sub masca letargiei
Scapat-ai viu din goana?
A arii bucurie la patul mor ii tale
Sa fie o gre=eala?
Venit-ai iar in lume sa-nfrun i cumplita jale
Cu fa a triumfala?
XIII
Sau poate ca natura, sarind din cai batute,
Din legile-i eterne,
C`nd teancul de verdea a, din mii de flori esute,
Pe arina s-a=terne,
+i filomela c`nta, =i soarele z`mbe=te,
+i dragostea viseaza,
Atunci d-odata ninge dar neaua se tope=te
Sub calduroasa raza!
XIV
Un mort, ce-n cursul vie ii a secerat blesteme,
Poporul poveste=te
Ca viermii nu-l man`nca =i nemiloasa vreme
Sn veci nu-l putreze=te:
C`nd vine miezul nop ii, c`nd fulgera =i tuna,
Din gaura-ngrozitoare
Strigoiul dezmor e=te =i iese la furtuna
Sa fie asta oare?
XV
Mai =tim ca mortaciunea se-nt`mpla c`teodata
Sa str`nga din spr`ncene,
Ori ochii sa deschida, ori m`na-i inghe ata
S-o lase jos alene,
+i frica ne cuprinde dar amagirea trece
+i nu ne mai in=eala:
Cadavrul nu se scoala, cadavrul este rece,
Mi=care ma=inala!
XVI
O, nu! E viu ciociul! Nu-i vis, nu-i ratacire,
Nu-i nea de primavara!
Nu-i spaima zburatoare, nascuta-n zapacire
+i gata sa dispara!
Nu-i chiar nici letargia, ce lasa o pecete
Pe tristele-i victime!
O, nu! E viu ciocoiul, cu bube =i cu pete,
Sntocmai ca-n vechime!
XVII
Nu s-a schimbat nimica! Aceea=i fudulie
De na=teri venetice
Din oameni fara nume, goni i de prin Grecie
+i pripa=i i aice.
Aceea=i goliciune la inima, la minte,
La cugete rom`ne;
De jafuri lacomie, dispre de cele sfinte
+i lipsa de ru=ine!
XVIII
O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moa=te:
Privi i-i crunta gheara!
+i pentru ca de-ndata sa-l poata recunoa=te
Nefericita ara,
El trage dupa sine, ca-n zile denainte,
Invazia straina,
Chem`nd pag`ni =i unguri sa dan e pe morminte
Sn patria rom`na!
XIX
La lupta dar! La lupta! Sa ne vedem d-aproape!
Lacustele-ngropate,
De n-a i strivit chiar oul, din fundul negrei groape
Snvie mai turbate!
Nu mai gre=i d-acuma! Trecutul sa te-nve e!
La v`natoare, frate!
La v`natoare! Snsa jos pu=tile =i be e:
Sa-i ba i prin libertate!
