Viersul

O poezie neagra, o poezie dura,
O poezie de granit,
Mi=cata de teroare =i palpit`nd de ura,
Ca vocea ragu=ita pe patul de tortura,
C`nd o silaba spune un chin nemarginit!
Ar fi o ironie sa c`nt eu flori =i stele
Sn veacul nostru pe pam`nt,
C`nd ele sunt o larva grimata cu vapsele,
Iar adevarul geme tempeste =i rezbele,
Blestem, urgie, neguri, pucioasa =i morm`nt!
Lasa i pedestrei proze minciuna curtezana!
Al c`ntului entuziazm
Respinge veselia spoita =i vicleana,
C`nd totul imprejiuru-i printr-o imensa rana
Exala din cangrena un colosal miasm!
Homer c`nta m`nia divinului Ahille,
+i Dante Tartarul c`nta;
Poetul, c`nd se na=te in amar`te zile,
Amar =i el ca lumea, nu c`nta pe copile,
Nici cupa baccanala nu-l poate imbata!