(Balada din secolul XVI)
Rasturnator in curs de douazeci
de ani, vornicul Iancu Mo oc alunga
pe Alexandru-voda =i aduce la locu-i
pe un strain din Germania; dar mai
la urma, d`nd jos =i pe acesta, pen-
tru a pune pe tron o noua creatura,
poporul nu-l mai asculta, ci prime=te
inapoi pe gonitul Alexandru. Vornicul
fuge in Polonia, unde insa, dupa
staruin a Por ii otomane, piere de-
capitat in capitala Gali iei. Testamen-
tul acestei triste celebrita i se afla
p`na astazi la Lemberg, in Tabula
Municipala, Liber Testamentorum,
t. 2, ab anno 1554 ad 1578, p. 225.
La cetate Leov, in ara le=easca,
Va taia calaul p-un rom`n fugar:
Curge tot poporul, lacom s-o priveasca -
Lacom s-o priveasca, ca-i un lucru rar.
Solul din Moldova, trimis ca sa ceara
Marfa cumparata: capul cel taiat,
Sta cu nerabdare mai cur`nd sa piara -
Mai cur`nd sa piara omul vinovat.
Mii =i mii de glasuri se pornesc d-odata,
Ca =i c`nd ora=ul izbucnea de foc;
Vine! vine! vine! =i-n sf`r=it s-arata -
+i-n sf`r=it s-arata vornicul Mo oc.
D`nsul alungase pe trei domni din ara,
D`nd apoi cununa unui venetic,
Care-n holda noastra ne-mbl`nzita fiara -
Ne-mbl`nzita fiara, nu cru a nimic.
Snva at boierul sa sufle =i-ndata
A tr`nti p-un voda, fie bun sau rau,
Cugeta sa-=i spele fapta-i cea spurcata -
Fapta-i cea spurcata: neam ul natarau.
Dar satul rom`nul, mai crescut la minte,
Tot mereu sa-ndure baterea de joc,
Nu-l mai amage=te, me=ter la cuvinte -
Me=ter la cuvinte, agerul Mo oc.
Cel ce-nstrainase ara prin domnie
Sn strainatate cata ajutor;
Snsa chiar strainii sfarma cu urgie -
Sfarma cu urgie pe ciocoiul lor.
“Iancule! ii zice solul din Suceava,
Vezi tu cum pa e=te cel necredincios?
Astfel to i sa moara, cine cuteza-va -
Cine cuteza-va sa dea domnii jos!”
“Min i, lingau de c`ine, gata sa iubeasca,
Fie chiar murdara, palma de stap`n!
Mul i tirani zdrobit-au =-o sa mai zdrobeasca -
+-o sa mai zdrobeasca puiul de rom`n.
Nu-i aci blestemul ce ma urmare=te;
Vai, cu mult mai groaznic e pacatul meu!
Moartea cea mai crunta nu ma pedepse=te -
Nu ma pedepse=te indestul de greu!
C`nd rom`nul nostru e croit sa fie
Ramura domneasca, vi a de-mparat,
Eu, nesocotitul, printr-o nebunie -
Printr-o nebunie domn strain i-am dat!”
G`dea mi=ca barda. C`rca se despica.
Ceafa dupa trepte zuruind cadea
Astazi este timpul ca lumea sa zica -
Ca lumea sa zica: a=a-i trebuia!
|