Ce dulce e infernul,cand toate sunt de gheata
Cand ai da orice numai sa vinzi o viata,
Taraste-ma alaturi de tine in infinit
Sa scap de aceste lacrimi,sa uit de-acest mormant.
Ca pasarea de ceara te-ai raspandit in zare
La umbra unui nuc,prin valuri de petale
Ti-ai ingropat durerea si ochii si surasul
Tinand de mana amarul,te-ai contopit cu dansul.
Dincolo de trairi si dincoace de moarte
Sunt clipe ce par veacuri,caci toate-s prea departe
Degeaba din adanc te strig,te chem la mine,
Tu nu mai esti,iar eu sunt cuprinsa-n tine.
Nici lacrimile toate nu m-or seca de viata
Stinghera mi-e speranta daca visez la ceata,
Nici ea,nici ploaia,nici glasul noptii grele
Nu ma vor condamna de-a pururi la tacere.
Cati bulgari de lumina voi arunca in aer
Si cate suferinte voi tipari pe el,
Indoliat ca satul cu mormintele pustii,
Blestem continuu timpul,caci mi se va impotrivi.
In ochii astia tristi se-ascund multe izvoare
Ce dor ca raurile patrunse de-un vechi soare,
Dar,Doamne viata ce mi-ai daruit,acum nu e un dar ci o pedeapsa
Cate lacrimi va contine acest ultim pahar?
Ramas in urma ta,pe-aripa unei cruci
Impletind tacerea cu nesfarsite rugi,
Desprins de-mi va fi dorul de ceea ce-am pierdut,
Voi cauta iubirea in valul ce-a trecut. |