In ceas tarziu si racoros
Al unei nopti de iarna
Adorm dorind sa te revad
Pe tine,sfanta mama!
Imi spinteci gandu-n bucati mii
Si il transpui in vis,
Imi mangai fruntea neincetat,
Sa nu-ti simt glasul stins.
Si te zaresc,pe tine,mama
Pe-o banca veche,in al nost' sat,
Jelindu-ti dorul si amarul
In acelasi palton vechi si demodat.
Tu strangi la pieptu-ndurerat
Fotografii imbatranite
Cu doua fete,mici fiind,
Astazi prin lume raspandite.
Rauri de lacrimi se preling
Din ochii de arama,
Aveai si tu candva copile,
Dar au uitat c-au mama.
Tu le duci dorul neincetat,
Bati drumurile ingrijorata,
Sfarsitului nu ii raspunzi..
Sa le mai vezi macar o data.
Dar,gata!Maine dimineata,
Ma-ntorc,mama,la noi acasa,
Sa ma inchin in fata ta
Sa smulg tot dorul ce te-apasa.
Tu sa m-astepti in pragul casei,
Cu suras calm sa imi zambesti,
Sa nu fim ca acum opt ani,
Straina a carei privire doreai nespus sa o-ntalnesti. |