O mica lacrima furata
Suspina-n parcul dat uitarii,
Aici a fost cindva chemata
De-un prim fior al sarutarii.
Aici se bucura de viata,
Aici ea a simtit iubirea
Cand norii negrii se inalta
A cunoscut nefericirea.
Asteapta singura, inghetata,
Cu voce tremurand suspina
Si slove dulci spre cer inalta
Unde-i lumina? Vreau iubire.
Unde e prima imbratisare?
Unde e primul "te iubesc"?
Sau cea mai cruda sarutare?
Sau cel mai sincer "te doresc"?
Dar tace cerul, tace marea
Si orizontul doarme dus
Cu liniste acoperind-o,
Un zeu in soapta i-a raspuns:
Tu vrei iubire, vrei speranta
Multa caldura si amor,
Doresti o dragoste pe viata,
Dar te grabesti incetisor.
Sa stii ca asteptarea-i sfanta,
Cind dragostea este departe
Eu va condamn sa fiti alaturi
Pina la moarte, dupa moarte
O mica lacrima furata
Surade-n parcul amintirii
Caci a uitat ce e durerea
Ea pleaca capul doar iubirii. |