Melancolie, dulce agonie,
Tu ma cuprinzi in brațele-ți ades
Tu poți sa fii o simfonie,
Sau un vacarm de ne-nțeles.
Rememorez adesea timpul,
Cand fericit copil eram,
Și-mi amintesc cum bateam campul,
Cararile ce le știam,
Din codrul verde, drag prieten,
Cu alți copii le strabateam.
Imi amintesc azi vag casuța,
In care am copilarit,
Pe mama-n prag, dar și masuța,
Pe care scrisu-am buchisit.
Vad școala și apoi liceul,
Cu dascalii și-ai mei colegi,
Fiorul dragostei intaiul,
Ce cauți sa il ințelegi.
Revad trecuta tinerețe,
Cu nebunii și impliniri,
Ce-au avut rostul sa ma-nvețe,
Valoarea sincerei iubiri.
Cu tamplele-argintii, știu bine,
Valoarea ei neprețuita,
De-aceea cea de langa mine,
Va fi mereu, mereu iubita.
Melancolie, dulce agonie,
Ma rup acum din mreaja ta,
Mi-ai dat clipe de reverie,
De-aceea nu te pot uita.
|