Licoare fermecata, de zei lasata noua,
Dulceța-ți delicata ne gadila papila,
In rubinii culori sau chihlimbar ca roua,
Aroma-ți prețioasa ne stimuleaza "bila".
Te-a-ncins toridul soare, cand un ciorchin erai
Din primavara-n toamna, te-a copt și te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai !)
Și-ai fermentat in butii largi - ușor, te-ai limpezit.
Ești rege la petreceri, nu ești doar bautura,
Pe menestrei la cantec, mai mult 'i-nsuflețești,
Balsamul pentru suflet - bauta cu masura,
Licoare destinata placerii omenești.
Inspiri deopotriva poeții și chibiții,
Destinul tau e nobil/( parșiv cand prisosești!)
Poți stimula talentul, in adancimea nopții,
Sau poți in mreaja ta, pe om sa-l inrobești.
De-aceea rubinie, tu bahica licoare,
O cupa cristalina cu trupul tau ridic,
Și-o sorb in cinstea ta - ești unica sub soare
Și-aceasta poezie, tot ție ți-o dedic !
|