Logodna-n seara cu luceferi grei De muzicala unduire; Crai nou pecetluind polei Pe-mbratisarea noastra, fara de umbrire.
in miez de noapte, linistea fu dangat
pur De harfe si desavarsiri astrale; Planetele rotira imprejur Adanca despletire de petale.
Cand sufletul sublim mi s-a deschis Si mana ta a prelungit smerenii, Si trupul fu un paradis In care porumbei cantara denii.
Ridic acuma bratele si le-mpreun, Din nou in evocarea albastrie; Cu amintirea mainilor sa sun Aceleasi ceruri de inalta bucurie.
Sa fii asa cum seara aceea mi
te-a-nchis, in grava armonie de planete; Iar amintirea fie-un paradis Cu clopote de invieri incete.
Iar tu sa cresti in cercuri mari, undinde Pe larguri de singuratati. Ci trecerea sa fie zborul lin de Eternitate in eternitati.
|