|
|
(Reculegeri in nemurirea ta)
|
|
Cina cea de taina-n sura
sara lacrimand pe stresini clare,
cand luceafarul fu cuminecatura
ultima a noptii de margaritare.
Noaptea cand sui albastre danii, stelele in inteleapta irosire fostu-ni-au apostoli la impartasanii, luminisuri spre desavarsire.
Manile impreunate-n caer nevazut depanat-au scari de lapte si tacere inspre luna: gandurilor asternut; trupurile fost-au sufletelor albe laicere.
Si-am tacut in asteptare deopotriva inchizand in pleoape taine grele. Fruntea Domnului pe-aproape, milostiva lumina copilareste cu inele.
Greu genunchii-ncovoiati - osana spus-au sangerand broboane. Sufletul crescu cat in durere rana, Domnul se-nalta-n bulboane.
Si ai fost atata fara de umbrire incat fiece privire fu o stea trecatoare-n nemurire.
Cinei cea de taina - amintire slovenescu-i; cand sunt zorii de rubin inaltatu-ni-a inceata nesfarsire a curatei logodiri - amin
|
|
Pune poezia Cina cea de taina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|