Amurgul paste linistea in salon, liniste rar speriata
de tipatul vreunui bolnav ce tuseste, scrijelind panza de anost si monoton.
Adineauri sdra Ioana a trecut, -si ochii taiati in sticla severa, cum s-au rotit prin salon, dojenitori, uitatura lor m-a patruns si m-a durut
De ce ma tin in frig si in spital? Linistea ma ingenunche si ma doare. Afara ninge linistit si frumos, si-n mine ceva sfarsit si bun moare
Ninge bizar si neinteles afara; tacerea ma ocroteste si mi-i bine; -Mai tipa o tuse de bolnav - si apoi linistea se prabuseste, ingrozita, peste
mine
|