de Carare Petru
(Basm)
Lumea-n care nu s-a ras,
Ca se-nterzicea a rade,
Avea tronul de sacaz,
Domn statea pe tron un gade:
Capul jos decum ai ras.
Si a fost odata-o lume,
Ca un fel de regiune,
Papuasi traiau intr-insa,
Lucru de povesti-minune:
Poti sa strigi, sa-ti spui parerea
Despre sefi si indivizi,
Doar un singur drept lipseste:
Nu ai voie ca sa razi.
Poti la sefi de trib a spune
Ca traiesc in sodomie,
Ca iau mita si smulg daruri
Pana si de la sotie,
Ca nu stiu a scrie-o buche,
De iti vine sa-i ucizi,
Fa ce vrei, sa nu faci una:
Nu cumva sa-ncerci sa-i razi.
Poti umbla in pielea goala
Si sa-i scuipi pe cei cu frunze
Pe la parti mai importante,
Nimeni n-o sa te acuze.
Poti sa dregi cat vrei tampenii
Si pe tipi sa-i faci stupizi,
Fa prin cap ce iti trasneste,
Doar atata: sa nu razi.
Scena cat de amuzanta,
Cat de nostim individul,
Nu zambi si musca-ti gura,
Serios sa fii ca zidul;
Dar de scapi un pui de raset
In multime de norod,
Te-ai pierdut, aborigene:
Urca-te pe esafod!..
II
Iata-n Piata Gramadirii
Triburi multe se aduna;
Mascariciul, ca un sarpe,
Se taraste spre tribuna:
Domnul nostru, domnul Gade,
Mari puterile-i ce is,
Vrea sa stie daca astazi
Cineva din voi a ras.
Sa ne spuna paratorii
De-au surprins pe azi vreun zambet.
Iese Soldea-n strai de iarba,
Hot cu ochii, drac la umblet:
L-am vazut pe Papa-Lapte
Cum radea in papusoi
Papa-Lapte, ia fa bine
Si te da mai inspre noi.
Tu de ce ai ras, natange?
Crima stii cat ti-i de mare?
Daca ce-am vazut acolo
Si acum de ras imi pare.
Ha-ha-ha, un Terchea-Berchea
Pe o vaca s-a urcat
Si-i soptea: Iubita draga!
Zau, de ras mai n-am crapat.
Sus pe tronu-i domnul Gade
Sade si in voie rade:
Eu la ras nu mi te var,
Dar de-ai ras, nu zi nici car,
Vara capul sub satar,
Urca-n rai, aborigen,
Rasul este strasnic gen
Papa-Lapte
Sta in coate,
Poc! de cap ca se desparte
Si se duce mai departe.
Drept in lumea cu dreptate.
III
Tace Piata Gramadirii,
Stransa la tatana usii;
Numai mutre serioase
Semn ca is supusi supusii.
Iese-atuncea mascariciul,
Scoate glume printre dinti,
Ca sa vada domnul Gade
Cat supusii-s de cuminti.
Malaiet zambeste domnul,
De placere se desface:
Cand nu rade nimeni, tronul
Poate exista in pace,
Caci vrajit a fost odata
De naprasnic vrajitor,
Ca i-i dat sa se pravale
De mult ras si de umor.
Mascariciu-i da cu glume
Si cu tumbe, si de-a dura,
Poate cineva sa-ncerce
Sa isi strambe-n zambet gura.
Ce-i cu tine, natafleata?
Il intreaba domnul Gade,
Iar hlizitul ii raspunde:
Ho-ho-ho! Cum nu as rade,
Daca mari Mascariciul
Face praf din adevar:
Zice ca sunt blanzi strajerii,
Iar ei ne fac dosul mar.
Sus pe tronu-i domnul Gade
Intr-un dinte tot mai rade:
Eu la ras nu mi te var,
Dar de-ai ras, nu zi nici car,
Vara capul sub satar.
Urca-n cer, aborigen,
Rasul este strasnic gen
Sta hlizitul lat pe coate,
Capu-i sare intr-o parte,
Merge-n lumea cu dreptate,
Unde poate ca se poate
Si sa razi si sa faci glume,
Mare este ceea lume
IV
Vrajitorul vruse tronul
Sa-l pravale-n perspectiva
Nu prin ras asa, aparte,
Ci de-amploare colectiva.
Insa domnitorul Gade
Avea un tertip de hoti:
Unde poate rade unul,
Pot apoi sa rada toti.
Da-i acum la unul voie,
Maine toti au sa doreasca
Sa isi bata joc de pravili,
De puterea mea domneasca.
Deci, mai bine-i nici un raset
Niciodata, aferim!
Suntem ginta serioasa:
Noi nu radem, nu zambim.
Cine-avea vreo bucurie,
Intreba pe-atotputernic
Daca dansul ii permite
Sa zambeasca pe-ntuneric.
Flori se ofileau in glastre,
Se stingea soarele-n cer.
Insa ii veni sfarsitul
Si oprelistii de fier.
Cum pe Piatra Gramadirii
Lumea stase-o-ntreaga ziua
Sa-i asculte pe ministri
Cum pot bate apa-n piua,
Unul a-ntrecut masura:
Gade ca al nostru nu-i,
E destept, e bun si pasnic,
Mai pe scurt, e bravo lui!
Iata ca hulubul pacii
Pe de-asupra lui planeaza
Si pe aurul coroanei
Cu oute-l bombardeaza.
Gadele-mpietreste-ndata,
Iar poporul oropsit
Prinse-a se tinea de burta
Si a rade strans unit.
De atat navalnic hohot
Tronu-n tandari se farama,
Printre blocuri domnul Gade
Se taraste ca o rama:
Mi-a spus bine vrajitorul,
Mama lui de vrajitor!
Sa ma tem precum de moarte
De satira si umor
El mi-a spus ca tronul cade,
Daca tot poporul rade
Vai, glumise vrajitorul,
Dar de und sa stie Gade?
N-avea cap, ci o cascheta
Fara ganduri cu folos;
Pe cand omul, pe cat rade,
E pe-atat mai sanatos.
Epilog
Recunosc far ca sa sovai:
Da, povestea-i gogonata,
Cand a fost asa un Gade?
Cand a fost asa o gloata?
De cumva va vine-a rade,
Zicem si mai cu tarie:
N-au fost, dar de-ar fi sa fie,
De-ar fi rasul la stramtori,
Ati mai rade, cititori?..
|
