de Carare Petru
Nici n-am murit, nici n-am sa mor,
Traiesc ca umbra unui dor
In sirul celor faptuite,
In suflet de femei iubite;
Traiesc ca ceata de pe vai
In ura unor oameni rai,
Sunt viu ca verdele din cetini
In dragostea multor prieteni.
Sa stie toti as vrea, oricand:
Nici n-am murit, nici n-am de gand,
De slab mi-i trupul ce ma tine,
E tare sufletul din mine.
Eu de la buni-strabuni am scut,
A fost mai greu pan m-am nascut,
Incolo trec si peste moarte
Prin graiul viu, prin foi de carte.
|