de Carare Petru
I
E un lucru sfant cititul:
Carti, reviste si ziare,
Insa uneori te duce
La incurcatura mare,
Cum a fost sa fie cazul
Nu demult cu Jan Varlan,
Un invatator de limba,
Respectabil cetatean.
Un elev in toi de lectii
Ca tepusa se ridica
Si, luand-o pe de-a dreptul,
Ii declara fara frica:
Zau, Jan Danaci, limba noastra
Parca bate in regres
Azi gasesc in Tineretul
Un cuvant neinteles.
Ia sa-mi dai aici cuvantul!
Da, poftim chiar si ziarul.
Sta, se uita profesorul:
El cuvantul nu-l cunoaste,
Ca e unul cu fason
Ce pe sus isi poarta nasul
Bosumflat Oximoron .
Stau copiii si asteapta,
Ce-o sa spuna profesorul.
Dragi copii, cuvantul ista
E legat cu viitorul,
El atat e de departe,
Ca o stea mai pot sa zic,
Ca doar data viitoare
Am sa pot sa vi-l explic.
Sta intre colegi Jan Danaci:
Cine e sa mi-l explice?
Pai, mata esti as in limba,
Cineva tepos ii zice.
Asa vorba? Prima data!
Zice unul din colegi,
Cum scriu astazi in ziare,
Zau, nimic nu intelegi.
Daca scris este cuvantul,
Trebuie ceva sa-nsemne,
Altul, matematicianul,
Practic, prinde sa indemne.
Ca nu-l stim, se intelege,
Nu e bine, asta-i clar,
Dar sa-l cautam atuncea
Unde? in dictionar.
Stiti, dictionarul nostru-i
Editat pe jumatate:
Avion fara de coada
Sau un tren fara de roate.
Cand gandesti ca Mateevici
A trait tocmai la noi
Limba-atunci era saraca,
Astea sunt cuvinte noi.
Bercu-a terminat Sorbona,
Hai la el, destept mosneagul!
Cand ii vorba despre limba,
Lui ii tremura toiagul.
La scolari ce explicatii?
Ce-i oximoronu acesta?
Da, Jan Danaci, vezi, cu limba
Iar ne joci la scoala festa.
Pleaca pan la capitala,
Te inchina cu poclon
Si pe dibuite afla
Ce-i acest oximoron
II
Trenul duduie pe sine
Si isi duce pasagerii
Toti porniti cu treburi multe,
Date-n parg in toiul verii.
Unii merg pe la servicii
Sau spre piata isi fac vant,
Doar Jan Danaci dupa sensul
Unui singurel cuvant.
Dansul lin se da alaturi
De-un taran si il indeamna:
Nu mi-i spune dumitale
Ce oximoron inseamna?
Pai, eu ma pricep la limba,
Ca am fost cioban la oi;
Mai, cum unii o mai schimba!
Asta-nseamna ghemoroi .
Si Jan Danaci, pagubasul,
Cata jertfe mai departe:
Un batran senin la frunte
Sta ochelarind o carte.
Nu stiti de cuvantul ista?
Omul spuma s-a facut:
Ce imblati cu provocatii?
Nici nu stiu, nici n-am stiut!
O frumoasa gospodina
Il incurca si mai tare:
Asta ii un fel de soda,
Daca rufele-s murdare
Insa trenul se opreste
Si la ultimul peron.
Oare stie capitala
Ce-i acel oximoron ?
III
Hai la scriitori, ca dansii
Vor fi doba de cuvinte.
Iata-un bloc de cinci etaje
Se inalta inainte.
Tineri, dar cu barbi batrane,
Tot fumeaza importanti,
Tin discutii literare
Si se cheama consultanti.
Ce-i oximoron , tovarasi?
Unul prin dictionare
Cata mult, apoi raspunde
Cam confuz la intrebare:
Vezi matale, consultantii,
Noi, sa-ti spunem, uite ce-i
Nu raspundem de cuvinte,
Ci raspundem de idei
Hai atunci la Tineretul !
Sta redactorul cuminte:
Noi nu publicam, Jan Danaci,
Sa ma ierti, asa cuvinte.
Dar cand a vazut cuvantul,
A cazut in sperieti:
Aoleu!
Ce dananaie!
Rau ne-am ars din nou, baieti!
Sa-mi gasiti acum cuvantul!
Suna la academie!
Daca nu cunoaste Hancu,
Credeti, ea mai multe stie?
Suna, eu te rog, Ioane,
O patim ca si atunci
Unde este autorul?
Tot acum sa mi-l aduci!
Iata vine autorul.
Si ce sens cuvantul are?
Eu l-am auzit la radio,
Pozitiv, pe cat imi pare
Si de nu, in sens politic
Eu ca eu, mata raspunzi.
Dar am sa te am in seama:
Prin raioane-ai sa te-nfunzi..
Prind sa sune telefoane
Ba de sus, din alta parte,
Umbla grei prin coridoare
Oameni ce tintesc departe.
Deci, Jan Danaci, pe tacute
O ia lung far de poclon:
Lasa, noi cumva om duce-o
Si far de oximoron
Sta in clasa lui Jan Danaci
Si priveste lung scolarii:
Sa le spuna adevarul?
Sa le faca comentarii?
Sa le spuna cat de mare
E al limbilor canon?
Insa cum sa le explice
Ce-i acel oximoron ?
Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata ,
Insa multe din cuvinte-s
Intr-o stare incurcata.
Ce e cu oximoronul ?
Eu atata am aflat:
Chisinaul il socoate
Un cuvant neaprobat
