de Carare Petru
Am fost si-s ascutit la limba
Si nu mocnesc ce am de spus;
In lumea asta ce se schimba
Nu m-am schimbat, nu m-am supus.
Am dat in Dumnezeu cu barda,
La unii tipi le-am sters cocarda,
Da, buruiene am starpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
Eu la tradare cu tradare
Dusmanilor nu le-am raspuns,
Dar de urechi i-am scos la soare
Cu tot cu duhul lor ascuns,
I-am scris sa-i vada toti anume
De unde vine rau-n lume.
Da, buruiene am starpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
De dragoste sa tac eu oare?
Pe scurt voi spune doar atat:
Da, am iubit femei usoare ,
Pe cele grele le-am urat;
Respins de-am fost candva de una,
Treceam la alta totdeauna.
Da, buruiene am starpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit
Ati vrut mai multi a mea faptura
In fel si chip sa mi-o schimbati,
Iar eu cu zambetul pe gura
Si azi sunt liber printre frati.
La unii masti le-am pus pe fate,
De tot ce-i rau sa se dezvete.
Da, buruiene am starpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
Iar celor care vor cuvantul
Sa-l potrivesc cu spusa lor,
Sa-mi stramb si eu, ca dansii, cantul,
Sa zic: n-am dor, cand mor de dor,
Sa uit tot ce iubesc fierbinte,
Ii rog sa-si daltuie in minte:
Eu buruiene mai starpesc,
Dar flori cu coasa nu cosesc.
|