de Carare Petru
Dupa Stefan LOZIE
Prieteni dragi, acuma va pun direct in fata
Acea faptura-n lume ce este a mea viata.
Da, nu am sa tagadui vreo taina nimanui:
O jumatate, iata-o, iar alta hiris nu-i.
Cum tai din marul rosu exact o jumatate
Si-o dai unei matusi sau poate unui frate,
Asa-mi lipseste mie, din viata-n adevar,
Acuma jumatatea ce-am dat-o, cea de mar.
Un gand ma zvarcoleste ca lupu-n vagauna:
Au nu cumva am dat eu bucata cea mai buna?
Au partea cea stricata, in ea c-un vierme gras,
Ce fac cand vad ca tocmai aceea mi-a ramas?
Si de asa-i anume, dar am dovezi c-asa e,
Atunci vedeti, prieteni, c-am dres o dananaie?!
Sa-ti dai tu partea buna, iar tie sa-ti opresti
Doar partea cea mai proasta? O, cap, ce prost mai esti!
O, viata-jumatate! De ce te-am rupt in doua?
Dar de-mi erai intreaga, n-aveam idee noua
Ce-o spun acum la lume: Voi, fete si baieti,
Oricum de v-ar fi viata, n-o frangeti in bucati!..
|