de Carare Petru
Dupa Arhip CIBOTARU
Nu pot spune ca-s acelasi totdeauna:
Ieri, de-o pilda, am oprit furtuna.
Astazi insa ore cu duiumul
Printre crengi plecate ii da drumul,
Caci asa cum sunt, si cum va par,
Sufletul mi-i codru de stejar.
De cate ori, cand vad un taietor de
lemne,
Ii chem la mine, ii fac semne,
Sa-mi taie crengile uscate,
Dar parca poti ca sa le tai pe toate?
Si drumul lung, de unde vine,
Cu altul se-ntalneste-n mine
Si sta sa vada, spre izvoare
Cum vin in carduri caprioare
Cu pas domol, mergand agale,
Caci n-am nici pusti, si nici pistoale.
Arar de tot de prin hatis
Mai iese cate-un lup din ascunzis
Si mai rapeste cate-o ciuta, numai
una
V-am spus: nu sunt acelasi totdeauna
|