de Carare Petru
Sa-ti iubesti atat de mult pamantul,
Ca mereu de el sa-ti fie dor,
Ca sa tina vesnic legamantul
Dintre om si solul roditor.
Sa-l iubesti cu dragoste matrena
Si obrazul sa-ti lipesti oricand
De tarana lui ca de o perna,
Inima sa i-o auzi batand.
Iar dusmani de vor veni ca vantul,
Sa te-mbraci in haine de otel
Si sa-ti aperi, sangerand, pamantul
Si nici mort sa nu te lasi de el.
|