de Carare Petru
Ionel, mergeai aseara
Cu sotia nu stiu cui,
O tineai de subtioara,
Cine-i ea, nu poti sa-mi spui?
Intrebat asa in graba,
Sotul sta cam uluit:
Mai intai, era o baba,
Fara sot, ca i-a murit.
Si pe urma, stii prea bine,
Te-ai convins de cate ori,
Ca pe strada nici pe tine
Nu te tin de subtiori.
Iar batrana, ca batrana,
Cam mioapa m-a rugat
S-o trec strada, sa-i dau mana
Zi, cu ce-s eu vinovat?
Ionel, iti dau crezare,
Fie si asa de vrei,
Dar mai am o intrebare:
Ai privit in ochii ei?
N-am privit, sotie draga!..
Cum puteam eu sa privesc
In alti ochi, cand viata-ntreaga
Ochii tai ma umaresc
|